Zbor de plumb

Nu exista o reteta a iubirii, dar asta sigur te va ajuta :)

About make-up on youtube. A lot of products I don't know. Cute accent though.

Nu demult auzisem despre un tip care e asasin platit si are doar 12 ani. Ucide cu sange rece. Unde merge lumea asta? Serios.

Da prietenii au un rol important in viata noastra, pot sa zic, cel mai important la varsta asta. Insa nu e esential. You might as well be emo, just kidding. Until next time, live hard and die young, just kidding. :P

http://www2.tvr.ro/lpc/
urmăreşte video-ul din dreapta sau mai debragă, toate video-urile

Nici eu şi probabil nu foarte mulţi nu s-au descurcat cu problema iubirii la adolescenţă.
Ne e foarte greu să recunoaştem că e o problemă majoră pentru unii şi ajung la multe acte necugetate. Vă trebuie ajutor. Şi ce puteţi face singuri? Iată câteva soluţii:
1. Gândeşte-te bine la ce vrei (o relaţie de lungă durată, o "aventură")
2. Găseşte un partener care să corespundă la ce vrei tu (dacă tu vrei o relaţie de lungă durată, nu alege un tip/o tipă care umblă din floare în floare)
3. Aminteşte-ţi că totul e trecător aşa că trebuie să bagi de seamă cât de tare te poţi implica într-o relaţie
4. Dacă nu simţi o conexiune, las-o baltă
5. Dacă vrei să nu te mai simţi singur/ă, get a pet, pentru că nu pe baza asta se construiesc relaţiile

Nici tu nu te înţelegi cu părinţii? Păi ar fi bine să te întrebi de ce. Aş putea să te ajut. În funcţie de ce probleme ai acasă eu pot să-ţi dau sfaturi.
Oricum sfaturi generale:
1. nu le cere bani tot timpul, iar când faci să nu fie prima dată când eşti drăguţ cu ei
2. don't take them for granted
3. înţelege-i când n-au timp, când sunt obosiţi şi ajută-i cu ce poţi
4. spune-le despre viaţa ta
5. prezintă-i pe prietenii tăi
şi răspunde la telefon când te sună, ca să nu-şi facă griji

Ştiţi prea bine cazurile de adolescenţi care trăiesc fără părinţi, fie singuri, fie cu bunicii.
Trebuie să fie într-adevăr frustrant să crezi că ai tăi te-ai abandonat în faţa unei bunici care poate nu mai ţine minte cum era când era adolescentă sau poate că nici n-a avut parte de aşa ceva. The generation gap provoacă numeroase certuri. Dar adevărul e că nimeni nu te înţelege pe deplin. Susţin ideea că n-ai cum să ştii cum e ceva până când nu trăieşti acea stare.
Iată îmi propun soluţiile (poate nu-s cele mai bune, dar pe mine m-au ajutat) :
- e bine să-ţi suni părinţii, să le mai povesteşti cum mai e treaba, astfel încât vocea să-ţi potolească dorul
şi dacă tu nu poţi, nu ezita să le spui lor să te sune când pot
important e să nu pierdeţi legătura
- când te cerţi cu cineva, nu încerca să te închizi în tine, pentru că nu mai ieşi de acolo
- când simţi că n-ai cu cine vorbi, caută să vorbeşti cu inconştientul tău (asta pt cazurile: bă, am un chef să mă sinucid. nu bă, eşti prost, mai sunt 2 luni şi vin acasă)
- nu asculta muzică tristă (să spunem că n-ar fi bine să ai Evanescence în playlist când ai tăi sunt plecaţi)
- mergi la ei dacă ţi se oferă ocazia; dă-o dracului de România, şi ce dacă nu ştii limba? o-nveţi.

hint: autoconvingere

Ascultă!...
Nisipul aleii
Trosneşte ca focul din vatră,
Şi treptele scării de piatră
Sărută pantofii femeii
Ce bate grăbită la poartă
Cu degete-absente de statuie spartă...

Priveşte!...
Tăcerea coboară-n spirale
Rotunde şi-ovale,
Ca nişte confeti de-aceeaşi culoare...
Aleea-i o stradă cu două canale
În loc de trotuare,
Castanii par mături proptite de zid,
Iar scara de piatră (în loc să se urce)
Coboară cu treptele-n vid...

Priveşte şi-ascultă -
Ce linişte goală...
Solemnă...
Şi mută!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Deşteaptă-te, frate, şi nu mai visa,
C-afară nu-i nimeni -
Nimic din ce-ai vrea
O dată măcar să mai fie...
E numai femeia din fotografie,
O mapă cu "lied!-uri" de Grieg pe pian
Şi fumul ce urcă din pipă-n tavan...